Vocea ta m-a încântat de parcá un înger mi-a cântat... iar dacá din
viata mea, tu ai vrea sá pleci... cine o sá-mi mai zâmbeascá si cu iubire
în ochi sá má priveascá? Cine o sá má îndrume sá fac lucruri cât mai
bune? Fárá tine viata mea un cosmar ar fi, un cosmar cumplit din care nu
m-as mai trezi.
Dacá as putea sá îmi pun o dorintá înainte sá plec din preajma ta
iubito, sá plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea pliná de
iubire, ca în momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângá inima mea,
aceea ar fi sá te mai am odatá la inima mea si sá plângem pentru
despártirea care ne va separa pe veci si sá ne dezváluim sufletele dornice de
iubire, sá le împreunám pentru o ultimá dragoste de neuitat...
nesfârsitá.